Putere, prestigiu sau bani: ce ne motivează?

„Toți cei prezenți în această sală sunt motivați de putere, prestigiu sau bani. Care credeți că este cea mai importantă?”

Această întrebare mi-a fost adresata recent de un director al unei mari bănci europene care mă rugase să țin o prelegere pentru aproximativ 200 de manageri de top. Să discutăm problema punct cu punct.

1. Putere

Îmi amintesc că David McClelland, mentorul meu din anii de studii post-universitare, a făcut o distincție crucială între indivizii motivați de putere: cei care caută puterea mânați de grandomanie și cei ce țintesc spre un țel dincolo de aria lor personală. Primul grup, cei ce sunt cu adevărat insetați de putere, include narcisiști maligni și indivizi machiavelici, oameni care sunt interesați numai de scopuri personale, fără a lua în considerare consecințele pe care acțiunile lor le au asupra altor oameni (subiect tratat în detaliu în capitolul „triada neagră” din cartea mea Inteligența Socială).

Pe de altă parte, cei care posedă ceea ce McClelland numește „putere socială” caută să-i influențeze pe ceilalți nu doar pentru a-și atinge scopurile personale, ci și pentru țeluri mai înalte – fie pentru echipă, familie, organizație sau o cauză nobilă. Dintr-o perspectivă organizațională, indivizii mânați de putere în scop personal reprezintă un pericol, capabili de orice pentru a-și atinge scopul indiferent de repercusiunile pe care acțiunile lor le pot avea asuupra binelui comun. Cei ce utilizează „puterea socială” pot fi lideri buni sau chiar excelenți.

[button link=”http://www.daniel-goleman.ro/eq/?goleman10″ type=”big” color=”red” newwindow=”yes”] „Leadership – Puterea inteligentei emotionale” – 25 septembrie 2013[/button]

2. Prestigiu

Cât despre prestigiu, există o altă distincție: între cei ce țintesc spre glorie lăudându-și exagerat și nemeritat meritele și cei care își câștigă prestigiul printr-o bine-meritată reputație. Prima categorie se laudă pe sine fără motive, fabulează și își exagerează meritele. Cea de-a doua este mai robustă pentru că survine natural ca urmare a altor oameni care apreciază efortul sincer sau lucrul bine făcut.

3. Bani

În final, banii. Aici McClelland are un punct de vedere interesant. În studiul său asupra motivelor din spatele realizărilor – dorința continuă a unui individ de a-și îmbunătăți performanțele, el a arătat că acesta este principalul factor motivant pentru antreprenorii de succes. Iar cei mai de succes dintre ei privesc banii ca pe o modalitate de a-și cuantifica performanța la muncă și nu ca pe un scop în sine. Adevăratul factor motivant pentru ei este un standard foarte înalt de performanță autoimpus și o perpetuă încercare de a găsi modalități să își îmbunătățească abilitățile.

Nu am menționat nici unul dintre elementele de mai sus când i-am răspuns directorului băncii spaniole. În schimb, i-am spus că ce consider eu că ar fi cel mai important ca motivație este sentimentul de utilitate și finalitate în ceea ce facem. Dacă eforturile noastre se suprapun cu ceea ce ne motivează în materie de valori și misiune în viață, vom fi energizați. Am cunoscut mulți oameni obsedați de bani, putere sau prestigiu ca scop final într-o cursă iluzorie. Bineînțeles că Abraham Maslow a explicat că există o ierarhie a nevoilor umane – dacă ești sărac, suferind și fără putere, atunci banii și puterea sunt logice ca scopuri finale. Dar odată aceste țeluri atinse, altele primează, iar un scop bine motivat sau o misiune în viață plină de însemnătate devin primordiale.

Autor:

Daniel Goleman – invitat Extreme Training