Dezvoltare personala – Oare eu am făcut asta?

“Thus conscience does make cowards of us all,
And thus the native hue of resolution
Is sicklied o’er with the pale cast of thought”
W. Shakespeare, “Hamlet”

 

 

 

Sunteţi pe un drum din afara oraşului, şoseaua  este  cam neîngrijită şi cam  aglomerată în ambele direcţii, dar voi vă grăbiţi. Astfel, de fiecare dată când puteţi, depăşiţi cu dexteritate pe oricine vă stă în cale, fără să vă gândiţi prea mult. Nu sunteţi diferiţi de alte sute de mii, poate milioane de soferi care sunt pe drum undeva în lume în acel moment şi nu vedeţi nimic extraordinar în acest comportament.
Dar…cum aşa? Cum adică  “Fără să vă gândiţi prea mult?”

Reies de aici două întrebări :

1) Sunteţi conştienţi de cantitatea fantastică de date care trebuie luate în calcul pentru o singură depăşire?

În primul rând viteza noastră, apoi viteza maşinii pe care vrem s-o depăşim, viteza tirului care vine din cealaltă direcţie, verificarea spaţiului  suficient pentru  depăşire, distanţa necesară pentru a intra  din nou în banda noastră şi în acelaşi timp verificarea ca în acel moment o maşină – sau chiar cea din faţa – să nu aibă aceeaşi idee de a face o depăşire. Aceasta fără să luăm în calcul toate semnalele mediului pe care le monitorizăm continuu: să nu se arunce un pieton în faţa noastră, să nu dăm de o groapă, de un zgomot ciudat etc. Lista este fără sfârşit. Şi totuşi luăm decizia într-o microsecundă şi facem depaşirea “Fără să ne gândim prea mult”.

2) Sunteţi conştienţi că dacă faceţi o greşeală minimă în aceste calcule, vă puteţi  lovi frontal de  maşina sau tirul care vine spre voi, deci şansa de a vă pierde viaţa este maximă? Altfel spus: Sunteţi conştienţi că luaţi o decizie care poate să aibă consecinţe mortale “fără să vă gândiţi prea mult?”

Lucrul acesta  – şi de fapt orice acţiune  care implică calcule de mişcare – ni se pare atât de banală şi firească încât  ne este greu să realizăm cât de fantastic şi eficient este totul. Într-o microsecundă creierul percepe toate datele de care are nevoie, le procesează şi acţionează practic instantaneu.

Dar nu se termină aici, desigur. Faptul că ne punem în mişcare implică a da comenzi la muşchi şi aceasta se întâmplă în timp ce sistemul vascular, hormonal, imunitar, digestiv ş.a.m.d. continuă să îşi facă treaba fără oprire  păstrând  homeostaza  sistemului general  gata să intervină în caz de urgenţă: dacă în timp ce monitorizaţi spatiul  de depăşire apare o maşină neaşteptată de undeva, în cât timp toate sistemele voastre de supravieţuire se vor activa? Practic instantaneu!

Sper să reflectaţi câteva momente pentru a realiza  ce fantastică capacitate de calcul şi de reacţie avem în interiorul nostru. Ar merita să luăm în considerare şi faptul că animalele au aceleaşi capacităţi, în unele cazuri şi mai mari, dar despre acest aspect vom vorbi cu o altă ocazie.

Acum, să ne imaginăm că nu mai vrem să ne bazăm pe aceste sisteme instinctuale, animalice şi că ne dorim o siguranţă “matematică”. De câte pagini de calcule am avea nevoie pentru a lua simpla decizie de a depăşi o maşină? Datorită timpului necesar vom mai fi în stare de a depăşi vreo masina? Evident ca nu!

Presupunând ipotetic că am fi în stare  (din fericire nu suntem) de a controla sistemele involuntare ale  trupului – în afara probabilelor  dezastre pe care le-am produce, stricând un echilibru perfect – sunteţi  de acord că am fi înecaţi de o cantitate de informaţii care ar bloca imediat mintea raţională?

Toată această abordare urmăreşte să atragă  atenţia asupra faptului că înauntrul  nostru există o cantitate practic nelimitată de procedeuri absolut perfecte pe care le avem în comun cu animalele şi care s-a clădit în milioane de ani de evoluţie.

Nu avem nici cea mai mică idee despre această cantitate imensă de proceduri până când – datorită unei urgenţe care ne pune în pericol supravieţuirea fizică – ele se activează automat, lăsându-ne surprinşi şi zăpăciţi: “Oare EU am făcut asta?” Este ca şi cum o altă “FORŢĂ ” a preluat controlul asupra comportamentului nostru. Aceasta este dezvoltare personala cu adevarat!
Este  foarte probabil că nu o să aveţi ocazia de a fi atacaţi de un leu, dar dacă vi se va întâmpla, trupul va şti  perfect ce are de făcut, fie în vederea  maximizării  şanselor  de fugă, fie – în cel mai rău caz – de a suferi  cât mai puţin în timp ce sunteţi sfâşiaţi de leu.
Aşa cum am mai menţionat , aceste reacţii “reflexe” pe care le avem în comun cu animalele, spre binele nostru au această caracteristică: de a fi “automate”,  extrem de rapide şi de a depăşi  controlul conştient.

Noi oamenii, spre deosebire de animale, avem totuşi  o “armă” în plus  şi anume  capacitatea de a prevedea rezultatul unei acţiuni, iar când situaţia nu este dramatică –  de a evalua alternativele şi de a lua decizia cea mai potrivită.

Acest progres evoluţionist fantastic este exact ceea ce  ne face oameni: capacitatea de a prevedea consecinţele. Aptitudinea a permis obţinerea de  rezultate incredibile din partea  omului, dar din nefericire  are şi  un preţ: în momentul în care încercăm să prevedem o consecinţă – fiindcă nu vom fi niciodată siguri sută la sută de rezultatul obţinut şi nu ştim dacă avem date suficiente şi corecte – vor apărea inevitabil tot  felul de frici, îndoieli şi remuşcări  care de multe ori ne paralizează orice demers.

Cum spunea Hamlet :  “Conştiinţa ne face pe toţi fricoşi!”. Paradoxal  luăm într-o microsecundă o decizie care ne poate costa viaţa şi ne blocăm în deciziile zilnice banale datorită gândirii circulare. Evident, această gândire circulară poate fi o tortură, paralizează orice acţiune sau o face să devină extrem de periculoasă. Imaginaţi-vă: dacă după ce aţi început o depăşire începeţi să vă întrebaţi: Dar o fac sau nu? Este  bine sau este rau? Accident asigurat!

Deci, care ar fi soluţia? Să acţionăm iresponsabil în orice situaţie fără să ne gândim prea mult asupra consecinţelor? Sincer vorbind, daca privesc în jur, am impresia că pentru unii aceasta este soluţia: trăirea într-o dezorganizare  permanentă bombardând gândirea raţională cu diverse  droguri mai mult sau mai puţin recunoscute: alcool, heroină, tutun  dar şi muzică zgomotosă  şi constantă,  workaholism, dependenţe de sex şi toată gama de tentaţii  care ne îndepărtează de nucleul  nostru de conştiinţă. Nu cred că vom ajunge departe procedând aşa.

Cealaltă soluţie este exact contrariul: în linişte totală – ingerii vorbesc în şoapte – să calmăm mintea raţională cu toate prejudecăţile şi influenţele ei paranoice  şi să accesăm acest rezervor de cunoştinţă infinită avută la dispoziţie.

Este  ceva ce misticii, şamanii, maeştrii, scriitorii, artiştii, businessmanii au facut dintotdeauna.

Niciun geniu din trecut nu a fost atât de arogant încat să declare că simfonia sau cartea ar fi fost o creaţie personală pentru că ştiau că “altcineva” îi mişcă mâna. Nu întâmplător de la Homer încoace se tot invocă Muzele.

În concluzie, pentru a beneficia de această putere fantastică de creativitate şi performanţă, avem nevoie de încrederea şi de tehnica potrivită care ne vor  permite să intrăm în acest flux al creaţiei  şi al puterii.

Nu va fi deloc uşor, este o muncă de o viaţă. Însă rezultatele vor depăşi orice aşteptare.

Un  salut,

Bruno

Autor: Bruno Medicina – Trainer Extreme Training

Compania Extreme Training impreuna cu Bruno Medicina a conceput un program de training bazat pe ultimele cercetări asupra ,,stării de flux” și asupra potențialului acesteia în afaceri, sport și viața cotidiană.

[button_2 color=”red” align=”center” href=”https://www.traininguri.ro/predator-selling/”]Curs Predator Selling[/button_2]