Inteligenta sau robotizare? Unde ne îndreptăm?

“The trouble with the world is that the stupid are cocksure and the intelligent are full of doubt”– Bertrand Russell (Problema omenirii constă în faptul ca proştii sunt încrezători şi cei inteligenţi sunt încărcaţi de îndoieli)

“If you make people think they’re thinking, they’ll love you; But if you really make them think, they’ll hate you”– Don Marquis (Dacă-i faci pe oameni sa creadă că gândesc, te vor iubi; dar dacă-i faci chiar să gândească, te vor urî)

“Mundus vult decipi, ergo decipiatur” – Petronius (Lumea vrea să fie păcălită, deci hai s-o păcălim)

[button_2 color=”red” align=”center” href=”https://www.traininguri.ro/predator-selling/”]Curs Predator Selling[/button_2]

Toată lumea vorbeşte despre inteligenţă: inteligenţa verbală, spaţială, emoţională, strategică, socială şi există o mulţime de teste care au pretenţia că o pot măsura. Totuşi, suntem încă departe de o definiţie clară, mai ales că se pare că sunt multe feluri de inteligenţă şi deseori confundăm competenţa tehnică şi cultura cu inteligenţa.

În plus, de când au apărut calculatoarele, o serie de activităţi care înainte erau considerate “inteligente” au fost preluate de maşini şi acestea face lucrurile din ce în ce mai confuze: de exemplu, până acum câţiva zeci de ani oricine ar fi fost dispus să creadă că jocul de şah reprezintă o demonstraţie de inteligenţă, în timp ce acum o maşină – cu o simplă aplicare a unor algoritmi – e în stare să bată campionul mondial de şah. La fel se întâmplă şi cu o serie de alte activităţi despre care credeam – în naivitatea noastră – că nicio maşină nu ar fi în stare să le facă.

Pe de altă parte, “simţim” că aceste maşinării şi calculatoarele, în ciuda performanţelor, nu sunt decât nişte instrumente idioate, lipsite de conştiinţă şi “simţim” că inteligenţa ar fi altceva. Nu intru în dezbaterea asupra definiţiei inteligenţei, o dezbatere care ne-ar duce prea departe, ci trec la analiza etimologică, cum fac de obicei, când vreau să mă lămuresc într-adevăr asupra unui concept.

Termenul de inteligenţă vine din latină: “inter ligere” = “a citi printre randuri”. Deoarece ligere/legere” se traduce prin “a lega”, (din rădăcina “leg”, “a pune împreună”), “inter ligere” înseamnă şi “a face conexiuni” (sau “legături”).

Aşadar, inteligenţa este capacitatea de a crea legături între lucrurile care aparent nu au nicio conexiune şi de a merge dincolo de ceea ce este evident şi de “a citi printre rânduri” pentru a descoperi adevărul care se ascunde în spatele lor. Nu este nevoie să spun că “a înţelege” şi “înţelept” au exact aceeaşi semnificaţie.

Nu îmi vine în minte o descriere mai bună despre “esenţa” omenirii: capacitatea de a cerceta realitatea şi de a merge dincolo de aparenţe pentru a găsi un adevar care nu este evident.

Ţineţi cont că TOATĂ ştiinţa nu este decât o luptă permanentă împotriva “evidenţei”: de exemplu (puteţi găsi singuri un număr infinit de alte exemple), evidenţa ne spune că pământul stă pe loc şi soarele se învârte, dar ştiinţa ne spune contrariul. Şi uneori ştiinta se loveşte de un lucru elementar – bunul simţ: la un moment dat este necesar ca un nebun de legat să se gândească că există oameni care trăiesc cu capul în jos (în Australia….) şi nu e de mirare că a fost pus pe rug.

Aşadar, caracteristica principală a inteligenţei – acest lucru care ne deosebeşte de lumea animală şi care a permis omenirii să se dezvolte – este acest impuls de a pune în discuţie realitatea, de a avea dubii, de a găsi soluţii creative, de a produce schimbări, de a ne întreba dacă ceea ce vedem este chiar ceea ce este, de a ne întreba dacă nu există o metodă mai bună de a face lucrurile, de a ne întreba “de ce”, “de ce”, “de ce”!

Acest impuls există în fiecare dintre noi mai mult sau mai puţin dezvoltat şi caută orice pretext pentru a găsi calea de a se exprima.

Acum se ridică câteva întrebări importante:

Atitudinea aceasta “inteligentă”, adică de a pune întrebari, de a pune în discuţie (ceea ce, de fapt, înseamnă “a critica”), de a înţelege, de a încerca, de a schimba lucrurilor, ce efect are într-o organizaţie?
Ce-ar fi dacă orice cântăreţ din orchestra ar fi “inteligent”?
Ce-ar fi dacă orice soldat ar pune în discuţie ordinele “de sus”? Dacă s-ar întreba “de ce”?
Ce-ar fi dacă orice angajat al unei corporaţii ar pune în discuţie regulamentele şi ar încerca soluţii “alternative”?
Ce-ar fi dacă orice cetăţean ar pune în discuţie legea?

Nu e nevoie de multă analiză pentru a înţelege că toate acestea ar duce la haos şi anarhie şi, într-un timp extrem de scurt, la distrugerea “de facto” a organizaţiei respective. Consecinţa inevitabilă a acestui raţionament este că o organizaţie este cu atât mai eficientă cu cât elementele ei NU au un comportament inteligent. Orice manifestare de inteligenţă provoacă lipsă de eficienţă, încurcături şi pierdere de timp.

Atenţie! Complexitatea funcţiei nu are nicio legătură cu inteligenţa, la fel ca în cazul unui calculator. Faptul că pentru a face faţă cerinţelor unei poziţii a fost nevoie de ani de zile de studii şi pregătire, dacă ceea ce se face nu este altceva decât aplicarea unor proceduri puse la punct de altcineva înseamnă că acest comportament NU este inteligent, indiferent de cât de mult timp a fost necesar pentru învăţarea procedurilor respective.

Acum ajung la frământări: când mă găsesc în poziţia de trainer (lucru de care – tocmai din această cauza – încerc să scap) trebuie să înfrunt o dilemă: dacă eu încerc să dezvolt inteligenţa în cei care mă ascultă şi omenirea, creez de fapt nişte oameni frustraţi care vor provoaca doar probleme în timp ce acţionează în interiorul unei organizaţii.

Dacă, în schimb, îi ‘dresez’ să îndeplinească funcţia aşa cum li se cere, organizaţia este foarte mulţumită, dar de fapt creez nişte roboţi; poate foarte eficienţi şi superpregătiţi dar – desigur – NU inteligenţi şi acest aspect mă deranjează.

Nu am o concluzie pentru acest articol, dar simt că de fiecare dată când ofer o “reţetă” sau o metodă gata pentru a fi pusă în aplicare, de fapt amorţesc inteligenţa unui om; dacă, în schimb, îl pun să gândească, îl pun să-şi exerseze puterea creativă, de fapt creez probleme şi mai mari.

Încă o dată îmi exprim îngrijorarea în privinţa societăţii spre care ne îndreptăm: poate ne vom trezi cu toţii ca nişte roboţi superpregătiţi şi hipertehnologici care nu au nevoie să îşi folosească în niciun caz inteligenţa pentru că totul a fost deja gândit şi pregătit, toţi vom aplica aceleaşi reţete şi metode standard şi poate societatea va merge perfect.

Şi când ne vom întoarce acasă o să ascultăm manele, o să ne uităm la meciuri, la telenovele, la programe idioate şi, cine ştie, poate vom fi toţi foarte fericiţi.

Dacă vreţi un exemplu pentru ceea ce cred că ne aşteaptă, puteţi arunca o privire aici:

(Este un film SF, dar poate vă întrebaţi cât de SF este.)

Totuşi, nu pot să îmi scot din minte un gând şi cu asta mă adresez tuturor celor care îmi sunt oarecum colegi: ca traineri vorbim zilnic cu zeci, poate sute de oameni. Şi oamenii aceştia se uită la noi, ne ascultă şi aşteaptă un sfat, o vorbă, o reţetă. Şi este foarte uşor să le dăm ceea ce vor, să îi entuziasmăm, să le oferim repertoriul obişnuit de gândire pozitivă, sloganuri motivaţionale, metode şi reţete pentru a atinge obiective, a vinde, a influenţa, a conduce. Acest lucru îi va face să se simtă bine şi noi o să primim mulţumiri şi aprecieri, cel puţin pe moment.

Însă toate acestea nu îi vor ajuta să dezvolte ceea ce îi face oameni, adică inteligenţa, creativitatea, caracterul, capacitatea de a citi printre rânduri, de a vedea dincolo de evidenţă, de a găsi soluţii dincolo de conformism. Şi, bineînţeles, dacă încercăm să dezvoltăm partea aceasta, probabil vom primi numai ostilitate şi rezistenţă.

Fiecare să îşi găsească răspunsul pe care-l crede.

Un salut!

Bruno

Autor:

Bruno Medicina – Trainer Extreme Training

De la vânzări de vile şi apartamente de lux în Monaco la mersul pe foc, de la cursuri de leadership la boardbreaking, de la întrebări spirituale la salt cu parașuta, de la instructor de fitness la fizică cuantică, de la întâlniri academice la plimbări în jungla Ecuadorului, de la profesor de pian la neuromarketing sunt doar câteva elemente care fac din Bruno Medicina un personaj magnetic, unic, interesat și provocator.

Bruno a dezvoltat o serie de seminarii originale care includ experiențe de mare impact precum firewalking (Ignite your life seminar), boardbreaking (FLY – Find the Leader in You seminar), precum și traininguri deosebite care includ cele mai recente descoperiri în Psihologia Evoluționistă, Fizică Cuantică, Teoria Jocurilor, Neuromarketing și Quantum Psychology.

Extreme Training – Imposibilul devine posibil!

www.traininguri.ro