Video – Cum scapi de frica de a vorbi în public

Frica este o emoție pe care o experimentăm încă de când ne naștem. Așadar, o emoție naturală și firească. Mai mult decât atât, frica este o emoție vitală care ne construiește sistemul de apărare și ne ajută să ne adaptăm la mediu. Fără frica de înălțime sau frica de șerpi, de exemplu, practic nu am mai putea dezvolta instinctul de conservare.

Însă nu toate fricile pe care le trăim sunt constructive. Ce ne facem când dezvoltăm alte frici care au la bază lucruri învățate în mediul familial, social sau cultural? Frici care, de altfel, nu ne ajută în niciun fel; din contră, ne creează probleme și generează disconfort, frustrare și neputință.

Aici voi vorbi despre o frică învățată social – frica de a vorbi în public sau glosofobia. În video-ul de mai jos vin cu soluții pentru a scăpa de frica de a vorbi în public și pentru a diminua emoțiile.

[video_player type=”embed” width=”640″ height=”360″ align=”center” margin_top=”0″ margin_bottom=”20″][/video_player]

Practic, filmulețul răspunde la întrebările:

• Cum influențează pregătirea discursul?
• Când stai la mila cerului cu inspirația, ce se poate întâmpla?
• Ce este improvizația și cum o putem folosi?
• De unde vine frica de a vorbi în public?
• Cât de reală este această frică de a vorbi în public?
• De ce nu te lasă subcoștientul să dormi când ai o prezentare?
• Când apare naturalețea în discursul tău?
• Ce rol are repetiația și cum trebuie făcută?
• Ce nu rezolvă repetatul în oglindă?
• Cât de mult ar trebui să ne preocupe problema emoțiilor?
• Cum îți pregătești începutul?
• Ce înseamnă antrenament și de ce-ar trebui să-l faci?
• Ce mai poți descoperi în timpul antrenamentelor?
• Ce fac actorii înainte de spectacole?
• Cine poate deveni un bun vorbitor în public?
• Cum să te faci cel mai bine înțeles?

Frica de a vorbi in public – Cauze

Sunt multe temeri care determină și amplifică frica de a vorbi în public, ca de exemplu teama de a nu uita discursul, teama de penibil, teama de a fi neinteresant și anost, teama de a te confrunta cu participanți dificili, teama de a fi criticat, teama de feedback negativ. Toate acestea generează emoții.

Mulți compară frica de a vorbi in public cu frica de moarte, spunând că prima a ajuns să fie mai mare. Eu aș spune că este doar mai frecventă, nicidecum mai mare.

Cum scapi de frica de a vorbi in public și de emoții?

Emoţiile sunt o parte “naturală” a carierei de vorbitor.

Ca vorbitor, ai mereu emoţii. De exemplu, actorii au emoţii şi la început, şi când sunt în vârful carierei. E greşită percepţia că ei au talent, sunt antrenaţi şi nu au emoţii. Ba dimpotrivă, mai ales în preajma premierelor, actorii sunt extrem de emoţionaţi. Sunt emoţii reale care se manifestă la fel ca la orice om. Actorii nu mai au emoţii când intră în teatru pentru că sunt antrenaţi în acest sens. Intră într-un fel de procedură: vin cu două ore înainte de piesă, încearcă să se cureţe de lucrurile de peste zi şi încetul cu încetul se îmbracă, se machiază, se uită pe text şi intră în personaj.

[video_player type=”embed” width=”640″ height=”360″ align=”center” margin_top=”0″ margin_bottom=”20″][/video_player]

Pentru a scăpa de frica de a vorbi in public ai nevoie de mai multe lucruri: în primul rând, să te şcoleşti, să acumulezi cunoştinţe, ai nevoie de îndrumare, exerciţiu şi de multă muncă.

Sigur că talentul e foarte bun, face bine să ai aşa ceva, dar cu talentul e o discuţie întreagă, ai nevoie de un teren de manifestare. Talentul e ca sămânţa roditoare, trebuie îngrijită, trebuie să se manifeste. După ce ai făcut toate lucrurile acestea: ai învăţat, ai exersat, atunci talentul va face diferenţa.

Emoţiile nu pot fi ascunse, ele sunt un reflex de apărare a organismului în faţa necunoscutului. Să ne aducem aminte de examenele noastre, toţi aveam emoţii, cel care nu avea niciun fel de emoţie, nu ştia nimic.

La unul dintre cursurile desfăşurate la Extreme Training, un cursant mi-a spus că atunci când apare în faţa publicului, deşi are foarte multă experienţă prin natura meseriei pe care o practică, fiind un om din top management, se simte ca în prima zi la şcoala de şoferi: când ai trei pedale, două picioare, două mâini, volan şi schimbător şi nu ştii ce să faci. Prin exerciţiu, în schimb, realizezi că îţi ajung cele două mâini pentru volan, schimbător de viteze, reglat oglinda etc.

La cursurile de Public Speaking vin oameni care, prin natura profesiei, sunt comunicatori, fie de la individ la individ, fie de la individ la grup, fie sunt manageri în cadrul unei firme, oameni care sunt la ghişeu sau oameni care vorbesc unor audienţe, profesori, avocaţi, tineri care îşi doresc să încerce o carieră artistică. Sunt foarte multe profesii care au nevoie de un asemenea tip de sprijin.

Încrederea auditoriului e strict legată de persoana ta!

Încrederea vine, în primul rând, de la încrederea în sine. Dacă am în faţă un om care e sigur pe el, e calm şi încrezător în ceea ce spune, îmi dă siguranţa că acel om ştie ceea ce face şi atunci sunt deschis să îl ascult.

Rolul exercițiilor de dicție în diminuarea emoțiilor

Pronunţarea corectă a consoanelor şi a vocalelor, precum şi umplerea cu intenţie a propoziţiilor, va rezolva destul de multe lucruri, printre care şi emoţia.

Nu există ceva magic, dar adăugând la fiecare compartiment, ajungi să le stăpâneşti. De exemplu, ştiind că ai o vorbire clară, corectă, acest lucru îţi dă încredere, iar încrederea micşorează aria de expunere a emoţiei. Dacă mai faci şi pregătirea cum trebuie, atunci o să reuşeşti să învingi emoţia.

Exerciţiile de vorbire sunt intenţionat grele pentru a te obliga să stai puţin, să fii atent şi să încerci să le pronunţi corect.

Obiectivul este să pronunţi corect şi să se înţeleagă, nu să pronunţi repede! (Ex.: “Sisoe se suie seara sus pe scară”).

Pentru a pronunţa corect “sc” din “scara” trebuie să pronunţi larg “a”-ul din cuvânt. Dacă greşeşti un cuvânt, îl reiei. Efortul este de a pronunţa corect şi nu de a pronunţa rapid. Trebuie să pronunţi clar, răspicat, pentru ca mesajul să ajungă la interlocutor. Acest lucru dă şi energie, şi claritate mesajului şi vorbirii. La aceste aspecte trebuie să fim atenţi, dar cu puţină pregătire pe fiecare bucăţică, devine obişnuinţă, se formează automatismele. Intră în reflex să vorbeşti clar şi răspicat, mai ales atunci când ai un public în faţă sau un auditoriu format din 2 – 3 persoane.

Atunci când faci exerciţii de vorbire, trebuie să le faci metodic: să se audă tot, clar, răspicat. O să vezi că, atunci când respecţi acest lucru, respiraţia se va regla încetul cu încetul pentru că pronunţia corectă a vocalelor şi consoanelor atrage după sine respiraţia corectă şi invers. Corpul uman este un intrument, trebuie doar să învăţăm pe ce butoane să apăsăm.

Până la urmă, atunci când spun un discurs, când vreau să fiu convingător, când vreau să ajungă mesajul la oamenii cărora li se adresează, de fapt pronunţ corect. Energia unui discurs vine din pronunţia corectă!

Ține minte: „Corpul uman este un instrument, trebuie doar să învăţăm pe ce butoane să apăsăm”!!!

Scris de Radu Gabriel – trainer Extreme Training

[divider style=”8″]

Radu Gabriel spunea, în cursul trainingului de Public Speaking, că orice improvizație se pregătește cu două săptămâni înainte. Mi-a plăcut 🙂
Mai mult decât atât, este important să te conectezi la tema discursului. Dacă nu reușești să te conectezi la tema discursului, atunci discursul tău poate fi un eșec! Acest lucru nu este de dorit să fie făcut numai de începători, chiar și avansații o fac. Fiecare poate avea propriul truc, nu există o rețetă universală, trebuie doar să faci ce consideri că te ajută și funcționează pentru tine! Nimic mai simplu pentru pregătirea emoțională a discursului.

[video_player type=”embed” width=”640″ height=”360″ align=”center” margin_top=”0″ margin_bottom=”20″][/video_player]

Mai multe despre Radu Gabriel si video cu el puteți vedea prin click aici.

Despre cursul de public speaking susținut de Radu Gabriel, puteți afla detalii prin click aici