Exercitiu pentru atingerea obiectivelor. Indeplineste-le cu succes!

Un prieten de-al meu elvețian în jur de 50 de ani, agent de bursă, fumător, supraponderal și fără formă fizică, s-a hotărât acum câteva zile că este momentul să-și schimbe viața și să treacă la obiceiuri mai sănătoase. Așa că pe 31 decembrie s-a așezat la masă și a făcut o ședință aprofundată de programare a obiectivelor pentru 2019, și a hotărât – printre multe altele – că de la 1 ianuarie se va lăsa de fumat, va începe un regim de slăbit, se va apuca de sport și pentru a sublinia seriozitatea angajamentului, s-a dus să se înscrie la maratonul de 43 km care se ține în fiecare an la Zurich în noaptea de Revelion.
A făcut rost de echipamentul necesar și s-a dus spre punctul de pornire.

Stabilirea obiectivelor

În fiecare an, milioane și milioane de persoane de pe toată suprafața planetei, în ziua de 31 decembrie își pregătesc lista de obiective pe care vor să le atingă în Anul Nou și își fac promisiuni solemne de schimbare, de angajament și de dezvoltare personală.

În fiecare an, milioane și milioane de oameni cumpără cărți care promit că îi vor ajuta să renunțe la fumat, să dea jos kilogramele, să fie în formă, să se îmbogățească, să-și atingă toate felurile de obiective: industria de self help este una dintre cele mai înfloritoare, iar guru-rile din domeniu scot pe bandă rulantă cărți care devin best sellers.

În fiecare an, milioane și milioane de oameni participă la seminarii motivaționale, unde tehnicile și metodele de a atinge orice tip de obiectiv sunt predate, aplicate, practicate și pleacă din aceste seminarii încântați, motivați, plini de energie și gata de acțiune, seminarii despre care – sunt convinși – că le vor aduce un succes masiv pe toate planurile.

––––––––––––––-

Fix la 12 noaptea (doar suntem în Elveția…) starter-ul dă semnalul de pornire, și prietenul meu , împreună cu alte câteva mii de participanți începe să alerge spre linia de sosire, plin de entuziasm, voință și motivație…..

De ce obiectivele sunt imposibil de atins?

Există totuși o problemă: aceste milioane și milioane de oameni și-au stabilit obiective, dar după câteva zile renunță. Și-au făcut promisiuni și jurăminte, dar nu le respectă. Și-au cumpărat cărți, dar nu merg mai încolo de primele pagini. Ies încărcați și motivați de la seminarii, dar după câteva zile entuziasmul se termină.

Și în anul următor se reapucă de aceeași listă, de aceleasi promisiuni, de a cumpăra alte cărți care reciclează mereu aceleași idei, de a asculta aceleași discursuri motivaționale.

Și atenție, secvența aceasta falimentară nu se referă doar la obiective tipice de genul “ar trebui să fac…”, despre care ne spunem că încercăm doar să mulțumim pe cineva, dar despre care punem de fapt puțin sau chiar deloc efort.

Nu, vorbesc chiar despre obiective la care ținem, care sunt în interesul nostru și pe care încercăm să le urmăm cu un angajament maxim. Ce forță misterioasă ne împiedică să ajungem la ele?

Poate lipsește voința?

Poate lipsește curajul de a ieși din zona de confort?

Poate nu se dorește într-adevăr acel obiectiv?

Poate nu suntem pregătiți să facem schimbările necesare?

Sau poate schimbarea este într-adevăr DIFICILĂ, posibilă poate pentru altii, dar nu pentru noi?

Poate…

Și dacă în schimb ar fi greșită metoda?

––––––––––––

Primele 200 de metri curg relativ de ușor, chiar dacă aerul rece deranjează un pic, dar deja la 500 metri, plămânii și picioarele încep să nu mai facă față. “Nu o să cedez” gândește prietenul meu “ Am o voință de fier, sunt motivat și am numai de câștigat”. Și continuă punând și mai mult efort și angajament….

––––––––––––

Hai s-o luăm diferit: să presupunem că ați scris un articol și l-ați scos la imprimantă. Recitindu-l, vă dați seama că articolul e bun, dar conține destul de multe greșeli de scris și de ortografie. Oricum, câteva fraze trebuie modificate. Nicio problemă, se rezolvă.

Corectați totul cu un pix și imprimați foaia din nou. Greșelile sunt din nou la loc!

Vă reapucați de corectare, cu mai multă forță, voință și determinare, dar fără niciun rezultat: geșelile se întorc ca prin magie.

Atunci luați o gumă de șters, puneți tot angajamentul să scoateți orice urmă a eventualelor greșeli, dar când imprimați… iată că apar din nou.

Și în ciuda tuturor metodelor pe care încercați să le aplicați din ce în ce mai hotărât și agresiv să corectați foaia, de fiecare dată când îl scoateți la imprimantă tot coține aceleași greșeli și voi vă simțiți din ce în ce mai mult frustrați și descurajați.

Asta înseamnă că lipsește voința?

Înseamnă că nu sunteți suficient de “motivați”?

Înseamnă că nu ați conectat suficient de multă durere la greșeli?

Înseamnă că acțiunea nu este suficient de intensă și masivă?

Înseamnă că foaia “nu este gata să se schimbe”? (!)

Înseamnă că schimbarea este ÎNTR-ADEVĂR dificilă?

Și dacă în schimb ar fi greșită metoda?

–––––––––––––––

Din ce în ce mai răcit și fără aer, cu dureri la picioare, prietenul meu elvețian reușește cumva să depășească primul kilometru, dar își dă seama că nu o să reușească să ajungă la al doilea, să nu mai vorbim de a termina întregul parcurs. “Nu sunt bun de nimic, nu am talent pentru așa ceva, nu am suficient de multă voință, se vede că nu sunt făcut pentru sport. Ceilalți, desigur au ADN ul diferit….”

–––––––––––––––-

Este evident faptul că este perfect inutil să încercăm să corectăm foaia fără a schimba fișierul sursă, iar în cazul acestui exemplu ni se pare cât se poate de firesc. Dar asta este exact ceea ce încercăm să facem atunci când avem pretenția de a ne schimba comportamentul de la o zi la alta, folosind voința, efortul și autopedeapsa: poate să funcționeze pentru un timp, dar la cea mai mica neatenție, la cea mai mică renunțare, la cea mai mică dificultate, iată că identitatea noastră se va manifesta și ne vom trezi exact în situația de dinainte.

Și nu numai atât, va fi și o inevitabilă succesiune în ceea ce privește sensul de vinovăție, pierderea respectului de sine, a sentimentului de incapacitate, de invidie pentru ceilalți care reușesc să obțină rezultate, s.a.m.d.

Toate aceste lucruri pe care le știm, existența celor care își fixează “Obiectivele de Revelion” (dar și în cursul anului, bineînțeles: “de mâine…”, “de luni…”, “de ziua mea…”,…) se cunosc foarte bine, și de fiecare dată când se încearcă din nou, cu mai mult angajament, voință, efort, acțiune masivă, obiective SMART, tehnici motivaționale, și tot repertoriul care toți pretinșii guru de self help ni le oferă, au ca rezultat faptul că, după un scurt succes inițial, urmează un inevitabil faliment și o inevitabilă descurajare ulterioară. Dar dacă suntem destul de încăpățânați, ne spunem că “de data viitoare..” și începem din nou, repetând exact aceleași strategii falimentare.

–––––––––––––-

Complet epuizat și la un pas de a fi nevoit să cheme ambulanța, wannabe runner-ul nostru vede un fast food deschis: este salvat! Intră înăuntru, comandă un hamburger și o bere, se încălzește și, după ce a terminat masa, își aprinde frumos o țigară.
“Se pare că de data asta nu eram suficient de motivat, nu am pornit în mod corect, poate obiectivele nu erau clare, planul nu era bine pus la punct. Dar jur că de la 1 februarie…”

–––––––––––––

De la obiectiv la rezultat

Un lucru este sigur: atâta timp cât schimbarea nu se întâmplă la nivelul identității noastre (asa cum se întâmplă cu foaia), tentativele noastre de a schimba comportamentul nu vor avea niciun rezultat: pe 1 ianuarie (sau în orice altă dată am alege pentru start) vom continua să fim aceeași oameni ca în urmă cu o zi, și evident, vom avea aceleași rezultate.

După zeci de ani petrecuți în domeniul dezvoltării personale, domeniu în care m-am dedicat în a-i ajuta pe oameni să își atingă performanțele de top în toate domeniile posibile, m-am convins că rețetele standard care sunt propuse de toți acești guru de self help sunt în mare parte greșite din punct de vedere structural, inutile și periculoase: desigur, pot să funcționeze foarte bine pentru o firmă (se numește Project Management), dar simplul fapt de a încerca aplicarea la viața personală, nu are niciun sens. Continuăm să vorbim despre stabilirea obiectivelor, optimizarea resurselor, despre planuri de acțiune masivă, despre motivație, dar nu îndrăznim să ne adresăm la ceea ce într-adevăr contează, adică identitatea sau imaginea de sine.

Pentru că dacă nu schimbăm modul în care ne percepem imaginea de sine, orice efort este destinat falimentului: la un moment dat, alergarea la un maraton nu este o problemă de tehnică, oricine poate pune un picior în fața celuilalt. În plus, obiectivul este clar și definit și traseul bine stabilit. Deci, în conformitate cu rețetele actuale, nu ar trebui să existe nicio dificultate: ar fi suficient să se ia decizia și de a porni la drum, dar noi știm foarte bine că, pentru a ajunge la sfârșitul unui maraton este nevoie de o condiționare fizică de tot respectul, este nevoie să obișnuim corpul la utilizarea extrem de eficientă a resurselor fizice, trebuie dezvoltate strategii mentale la cel mai înalt nivel (orice alergător vă va spune că aspectul psihologic este la fel de important ca și cel fizic, dacă nu mai mult): înseamnă, pe scurt, să FII un alergător.

A încerca să alergăm un maraton atunci când identitatea noastră este aceea a unor bugetari sedentari, dependenți de televizor și calculator, supraponderali și fără condiție fizică, nu poate avea alt rezultat decât falimentul, ca să nu mai vorbim despre faptul că poate fi și destul de periculos.

Există totuși o diferență importantă, ceea ce face ca Metafora Maratonului să nu fie complet corectă: în timp ce o condiționare fizică trebuie să respecte timpul fiziologic și poate dura ani de zile, o schimbare la nivel de identitate se poate întâmpla într-o clipă, cum poate confirma orice persoană care a lucrat cu un coach profesionist: uneori ajunge doar o propoziție, o întrebare bine pusă, un semn, o schimbare de focus sau perspectivă, și iată că se întâmplă acel „click“, acel „aha“, care produce instantaneu modificările dorite. În acel moment, nu mai este nevoie de motivație, voință, tehnică sau orice altceva: pur și simplu s-a schimbat imaginea de sine.

A vorbi despre acest aspect ne-ar duce mult prea departe, dar desigur că vom aborda într-un articol următor.

Totuși, pentru a închide discuția, dacă și voi v-ați făcut pe 31 decembrie listele de obiective și promisiuni pentru 2019, încercați să faceți un simplu exercițiu: luați pe rând fiecare element din lista respectivă și încercați să vă imaginați că DEJA face parte din identitatea voastră și apoi dați atenție tuturor gândurilor, rezistențelor și emoțiilor care vă vor apărea în minte. Dacă ceea ce percepeți este o senzație de falsitate, deranj și disconfort, înseamnă că între obiectiv și identitate, există un conflict. În acest caz, efortul și voința o să vă fie de puțin folos: pur și simplu, înseamnă că încercați să alergați la un maraton fără să FIȚI alergători.

Vom vedea ce se poate face, dar încercați între timp acest exercițiu cu cele mai diverse obiective. Vă garantez o serie de surprize frumoase!

Spor la treabă!

Articol scris de Bruno Medicina,
Trainer curs online Power Energy, curs online Office Fitness, curs online Bitcoin și Criptovalută.