Ce este antreprenoriatul social?

Ce este antreprenoriatul social?

Antreprenoriatul social se definește ca fiind inițiativa unei persoane sau unui grup de persoane, fizice sau juridice, prin care se urmărește inițierea și/sau dezvoltarea unui business, având la bază abordări sustenabile, inovative și practice, aplicate în beneficiul societății/comunității, în general, cu accent pe cei aparținând grupurilor vulnerabile, care sunt marginalizați și săraci.

Diferența majoră dintre antreprenoriatul clasic și antreprenoriatul social este accea că un business clasic se concentrează, în special, pe obținere de profit, iar antreprenoriatul social își măsoară succesul prin impactul pe care îl are asupra societății. 

Antreprenoriatul social presupune o abordare pragmatică a problemelor economice și sociale, urmărește atingerea unui impact social – pozitic asupra societății/comunității, concretizat prin crearea de locuri de muncă pentru anumite categorii de persoane vulnerabile și implicarea persoanelor aparținând grupului vulnerabil în activități cu caracter social și/sau activități economice, facilitând astfel accesul acestora la resursele și serviciile comunității.

Principiile antreprenoriatului social

  Conform Legii nr. 219/2015 privind economia socială, antreprenoriatul social respectă următoarele principii:

a) prioritate acordată individului şi obiectivelor sociale faţă de creşterea profitului;

b) solidaritate şi responsabilitate colectivă;

c) convergenţa dintre interesele membrilor asociaţi şi interesul general şi/sau interesele unei
colectivităţi;

d) control democratic al membrilor, exercitat asupra activităţilor desfăşurate;

e) caracter voluntar şi liber al asocierii în formele de organizare specifice domeniului economiei
sociale;

f) personalitate juridică distinctă, autonomie de gestiune şi independenţă faţă de autorităţile publice;

g) alocarea celei mai mari părţi a profitului/excedentului financiar pentru atingerea obiectivelor de
interes general, ale unei colectivităţi sau în interesul personal nepatrimonial al membrilor.

Tipurile de activități economice desfășurate în antreprenoriatul social

Principalele activități economice care ajută la atingerea celor 3 obiective principale definite în legislație (consolidarea coeziunii economice și sociale, ocuparea forței de muncă și dezvoltarea serviciilor sociale) sunt:

-producerea de bunuri, prestarea de servicii și/sau execuția de lucrări care contribuie la bunăstarea comunității sau a membrilor acesteia

-promovarea, cu prioritate, a unor activități care pot genera sau asigura locuri de muncă pentru încadrarea persoanelor aparținând grupului vulnerabil

-dezvoltarea unor programe de formare profesională dedicate persoanelor din grupul vulnerabil

-dezvoltarea serviciilor sociale pentru creșterea capacității de inserție pe piața muncii a persoanelor din grupul vulnerabil

Cine inițiează, implementează și dezvoltă afacerile sociale?

Din anul 2021 există un standard ocupațional care definește antreprenorul social ca fiind persoana ambițioasă, talentată, vizionară și realistă, ce oferă soluții inovatoare celor mai presante probleme sociale ale societății.

Așadar, antreprenorul social este cel care are capacitatea de a recunoaște o problemă socială și utilizează principii antreprenoriale pentru a iniția, organiza și gestiona o entitate care să producă schimbarea socială, conform obiectivelor propuse.

Așadar, orice persoană care nu urmărește un scop patrimonial, este dispusă să acționeze în scop social și/sau în interesul general al comunității, alocă minimum 90% din profitul realizat scopului social și se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe întreprinderi sociale, poate implementa o afacere în sfera economiei sociale.

Pașii către un antreprenoriat social de succes

Pasul 1 – Partea de constituire

Persoanele fizice și juridice care doresc să desfășoare afaceri cu caracter social, activități care urmăresc interesul general al comunității, în vederea realizării nevoilor sociale ale grupurilor vulnerabile, a prevenirii și combaterii riscului de excluziune socială și promovării incluziunii sociale, se impune constituirea în una din următoarele forme:

a) societăți cooperative de gradul I (Legea nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației)

b) cooperativele de credit (Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 99/2006)

c) asociațiile și fundațiile (Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații și fundații)

d) casele de ajutor reciproc ale pensionarilor (Legea nr. 540/2002 privind casele de ajutor reciproc ale pensionarilor)

e) societățile agricole (Legea nr. 36/1991 privind societățile agricole și alte forme de asociere în agricultură)

f) orice alte categorii de persoane juridice care respectă, conform actelor legale de înființare și organizare, cumulativ, definiția și principiile economiei sociale prevăzute în legea economiei sociale.

Pasul 2 – Recunoașterea statutului de întreprindere socială sau înteprindere socială de inserție

Documentele ce stau la baza recunoașterii celor două forme definite în legea economiei sociale, se depun la agenția județeana pentru ocuparea forței de muncă, respectiv a municipiului București.

Ca urmare a acestei recunoașteri, enitățile sociale se certifică atât prin acordarea unui atestat de întreprindere socială, cu o valabilitate determinată de 5 ani, precum și prin acordarea mărcii sociale (în cazul înteprinderii sociale de inserție), cu o valabilitate determinată de 3 ani.

Particularitățile celor două forme de certificare

1.Inteprinderile sociale

• acționează în scop social și/sau în interesul general al comunității
• se obligă să transmită bunurile rămase în urma lichidării către una sau mai multe înteprinderi sociale
• alocă minim 90% din profitul realizat scopului social și rezervei statutare
• aplică principiul echității sociale față de angajați, asigurând niveluri de salarizare echitabile, între care nu pot exista diferențe care să depășească raportul de 1 la 8

2.Inteprinderea socială de inserție

• cel puțin 30% din personalul angajat să aparțină grupului vulnerabil
• asigură măsuri de acompaniament pentru persoanele angajate
• scopul principal este lupta împotriva excluziunii, discrimărilor și șomajului prin inserția socioprofesională a persoanelor vulnerabile
• nu utilizează marca socială, respectiv elementul specific de identitate vizuală peste termenul de valabilitate al certificatului

Pasul 3 – Implementarea

Indiferent de activitățile propuse sau de forma de autorizare socială, antreprenorul trebuie să respecte toate cerințele recunoșterii/certificării, principiile și obligațiile ce stau la baza angajamentului său.

În cazul în care sunt încălcate aceste cerințe, se ridică recunoașterea/certificarea în baza căreia s-a autorizat și funcționează afacerea socială

Succesul acestui tip de afacere depinde, în principal, atât de strategia antreprenorului social, materializată într-un plan de afaceri bine structutar, cât și de respectarea obiectivelor și principiilor ce stau la baza antreprenoriatului social.

Articol scris de Leni Tase – trainer curs Antreprenoriat Social