Cele o suta de drumuri catre rai – Extreme Training
Care sunt cele Cele o suta de drumuri catre rai?
Proverb peruan: “Sunt o sută de drumuri spre rai: 99 sunt pentru oamenii inteligenţi, una pentru toţi ceilalţi.”
Robert Anthony: “The opposite of bravery is not cowardice, but conformity.”
(opusul curajului nu este laşitatea, ci conformismul)
Bruno Medicina: “E adevărat că beneficiem de liberul arbitru, însă problema este că putem alege numai dintre opţiunile pe care reuşim să le vedem”
Stiţi care este necesitatea primordială a unei structuri birocratice? Aceea de a crea independenţa funcţiei de persoană astfel încât oricine care ocupă o anumită poziţie să poată fi înlocuit cât se poate de uşor. Aşadar, odată verificată “fişa postului”, să fie relativ uşor să gaseşti o persoană aptă să ocupe funcţia respectivă. De aici reiese necesitatea unui portofoliu de diplome, certificări, standardizări, cv ş.a.m.d.: cu cât structura e mai amplă şi mai rigidă, cu atât mai mult înlocuirea unei persoane seamănă cu schimbarea unei piese la o maşină sau a unei plăci de calculator.
Scopul evident este de a nu face o structură dependentă de capriciile sau sănătatea unei persoane. Astfel că sistemul vrea să funcţioneze independent de individ. O poziţie ocupată de cineva imposibil de înlocuit ar fi o situaţie devastatoare pentru orice organizaţie.
Trebuie , se pare, să ne obişnuim cu ideea de standardizare. Dresajul, de fapt, începe din ziua în care ne naştem: învăţăm să mâncăm la ore fixe, învăţăm să urmărim un program şcolar standard (unde altcineva a hotarât ce e bine şi ce nu e bine să învăţăm la o anumită vârstă), învăţăm să respectăm un orar, să facem teme chiar dacă ni se par inutile şi să ne conformăm cât se poate de mult la ce ne cere structura ştiind că orice demonstraţie de creativitate şi gândire independentă, orice deviere de la traseul programat va fi aspru pedepsită.
După 15-20 de ani petrecuţi sub un astfel de tratament, suntem pregătiţi să intrăm pe piaţa muncii, avem suficient de multe cunoştinţe tehnice pentru a putea face faţă la ceea ce structura pretinde de la noi şi suntem îndoctrinaţi astfel încât să nu punem în discuţie obiectivele şi regulile structurii.
Ca să fiu clar, acest lucru este absolut necesar pentru buna funcţionare a unei structuri şi cu cât structura este mai complexă şi mai performantă, cu atât necesitatea de a nu implica individualitatea în îndeplinirea sarcinilor tehnice este mai mare. Imaginaţi-vă dacă într-o orchestră un instrumentist ar hotarî să acţioneze de unul singur! Ar fi un dezastru absolut pentru întreaga performanţă a orchestrei. Şi acest aspect este general valabil pentru orice sistem organizat: un element nealiniat aduce o scădere a performanţei generale şi, mai devreme sau mai târziu, individul va trebui să se îndrepte într-una dintre cele două direcţii: ori se aliniază, ori va fi eliminat.
Însă problema apare atunci când “supunerea şi blocarea individualităţii” devine un comportament permanent. Păstrând metafora, putem da ca exemplu un instrumentist de orchestră – obişnuit să cânte îndrumat de un dirijor şi de o partitură – care să nu fie apoi în stare să improvizeze o simplă melodie de unul singur (să ştiţi că în muzică exact acest lucru se întâmplă).
Aşadar, suntem atât de obişnuiţi să ne supunem regulilor şi standardizărilor, procedurilor obişnuite, sensului comun, la ceea ce fac toţi, la ceea ce ne-au spus părinţii să facem, profesorii, preoţii, la ceea ce ne spun media, vedetele, politicienii, experţii de toate feluri, încât nu suntem în stare să ne oprim un moment şi să ne întrebăm dacă ceea ce facem are vreun sens, dacă chiar ne dorim să alergăm după un anumit obiectiv şi dacă am ales metoda cea mai bună.
Considerăm atât de “normale” şi “obligate” anumite aspecte încât nu suntem apţi să vedem alternativele cele mai simple.
Astfel, ne aglomerăm cu toţii pe acel singur drum spre rai unde merge întreaga turmă şi nu vedem celelalte 99 de căi pe care le avem la dispoziţie dacă am avea curajul de a pune în discuţie credinţele ce acţionează ca o colivie pentru mintea noastră.
Nu vreau ca articolul acesta să sune ca o instigare la anarhie, însă în timp ce încercăm să îndeplinim cum putem mai bine sarcinile diferitelor structuri din viaţa noastră (familie, cercul de prieteni, firma, echipa ş.a.m.d.), mi se pare fundamental să nu uităm că posibilităţile şi potenţialele noastre energii sunt nelimitate şi că putem adresa câteva întrebări simple despre situaţia în care ne găsim (Chiar e necesar? Există alte metode? Ce se întâmplă dacă nu-l fac? Cum ar rezolva altcineva? Cine a făcut regula? Cine a hotărât obiectivul? etc.). Acestea pot fi cheia descoperirii a cel puţin câteva dintre cele 99 de drumuri care ne stau la dispoziţie, însă pur şi simplu nu le vedem datorită gândirii limitative, lipsei de curaj şi de imaginaţie.
Să ne amintim că niciun geniu nu a adus o contribuţie omenirii respectând reguli şi proceduri.
Spor la creativitatea!
Bruno
Autor: Bruno Medicina – Trainer Extreme Training
Compania Extreme Training împreună cu Bruno Medicina a conceput un program de training bazat pe ultimele cercetări asupra ,,stării de flux” și asupra potențialului acesteia în afaceri, sport și viața cotidiană.
[asg-button color=”blue” link=”http://life-university.ro/energie-pozitiva/” newwindow=”false”]click aci pentru a afla despre cursul online dezvoltat de Bruno Medicina – Power Energy[/asg-button]
