Cheia Leadership -ului

If you learn tricks, you’ll be a caterpillar that flies, not a butterfly. –Baba Ram Dass

Chiar vrei să fii lider? Nu ai decât să încerci una din miile de rețete pe care le găsești oriunde: în cărți, articole, seminarii, workshopuri… La fel cum se întâmplă și cu “tehnicile de vânzare”: o armată de business-guru, CEO-superstari, profesori universitari, experți auto-proclamați etc. sunt gata să îți ofere (contra unui preț destul de piperat, de obicei) tot felul de sfaturi, metode și șmecherii cu care să îți conduci echipa, firma, țara spre succesele cele mai nemaipomenite și spectaculoase.

Ca de obicei, să nu vă așteptați și de la mine la o lungă listă de reguli, legi, tehnici în acest sens. Eventual, deoarece cred că știți obsesia mea pentru literatură clasică, dacă chiar vreți să citiți ceva valoros despre leadership și știința conducerii, aruncați o privire la comentariile De bello Gallico ale lui Caesar sau la Istoria Razboiului Peloponesiac a lui Tucidide. Vă pot garanta că fiecare pagină valorează mai mult decât zece cărți made in USA. Daca vreți neapărat ceva mai modern, o citire atentă a Prințului lui Machiavelli s-ar putea să fie o sursă minunată de surprize.

Totuși, îmi permit niște gânduri despre leadership, deoarece chiar mi se pare o temă destul de interesantă.

În primul rând, pentru că este o activitate specific omenească, care nu are nici o referință în lumea animală. Evident, există concepte aparent asemănătoare în ceea ce privește apărarea teritoriului, câștigarea drepturilor de mascul alfa sau ridicarea în ierarhia de “Peacking order” (adică, cine are dreptul să mănânce primul), dar toate acestea – câștigate prin forță și selecție – au de fapt ca singur scop prioritatea de acces la femei și la hrană, și asta spre binele grupului: mai bine să manânce și să se reproducă cei mai tari decât cei slabi. (cineva ar putea să facă observația că toata ierarhia noastră sociala nu are de fapt alt scop decât a defini dreptul nostru de acces la mâncare și la femei, dar asta ne-ar aduce prea departe…)

Evident, se pot întampla și în lumea “civilizată” situații în care dominația este obținută prin pură forță fizică, dar conceptul de leadership, cum îl înțelegem noi, este ceva strict omenesc pentru ca porneste de la cu totul altceva. Adica, de la conștientizarea – oarecum raționala – ca nu poti face totul de unul singur și ca, în consecință, orice proiect care implică mai mult de o persoană are nevoie de cineva care coordonează lucrurile. Apoi, nu prea contează daca e vorba de niște oameni cu care să cladești o cabană, de un trib cu care să construiești un sat, de un partid cu care să preiei puterea sau de o armată cu care să iți cucerești teritorii noi, principiile sunt aceleași: un grup de oameni hotărăsc să renunte la o parte din voința și libertatea lor pentru a ajuta pe altcineva – liderul – să ducă proiectul la bun sfirșit.

De ce ar face așa ceva? Vedeți că întrebarea nu este deloc banală: suntem atât de obișnuiți să credem drept firești anumite cheștii încât uităm să ne punem întrebari fundamentale și simple. De ce, deci, ne supunem altcuiva? Pentru că e șeful? Pentru că trebuie? Pentru că așa ne-au învățat? Pentru că e munca noastră? Răspunsul, de fapt, este cat se poate de simplu: pentru ca noi credem ca – sub o forma sau alta – este în avantajul nostru.
Apoi, nu prea contează dacă ne supunem pentru că în schimb primim bani, promisiuni, avantaje (adică, motivația pozitivă), sau încercăm să evitam pedepse, amenzi, sau bătaie (motivația negativă). Ramane faptul incontestabil că supunerea este voluntară. Evident, uneori prețul nesupunerii poate fii înalt: amenzi, pușcărie, sărăcie, poate moartea. Dar nimeni nu poate să ne “oblige” să facem ceva: nimeni nu poate să aibă asupra noastră mai multă putere decât noi suntem dispuși să îi oferim.

Acestea fiind spuse, putem întoarce discuția. Vrem să fim lideri? Asta înseamană că ceilalți ar trebui să se supună nouă și să ne ajute în atingerea obiectivelor noastre. Dar dat fiind că supunerea e voluntară și nu o putem forța, ce le dam în schimb? Iată că – luate așa – anumite chestii încep să capete un sens diferit. Lider nu mai este cineva care are o anumită “putere” (și un polițist care dirijează traficul la o intersecție are desigur o anumită putere, și nesupunerea la indicațile lui ar putea să producă niște consecințe destul de neplăcute, dar nimeni nu ar vorbi în cazul ăsta despre un “lider”). În acest fel, un manager la o firmă, un director de bancă, un coordonator la un departament, pot avea un anumit nivel de putere dar, din nou, poate fără nici o legatură cu leadership-ul.

În ideea pe care v-am propus-o, un lider nu este cineva care pune în aplicare niște parametrii hotărâți de alții pentru a lua deciziile, ci cineva care propune o viziune a unui viitor posibil și ii convinge și pe ceilalți că – fiind acest viitor în înteresul lor – e bine să-l ajute în realizarea sa. Lider este cel care, acolo unde ceilați văd un simplu câmp necultivat, vede un hotel cu piscină și un parc de distracții. Lider este cel care, acolo unde ceilalți nu văd nici o șansă de schimbare politică, vede șansa de a strânge oameni și de a schimba structura puterii. Lider este cel care, atunci cand toți ceilalți spun “e o nebunie, nu se poate”, îi ignoră și pur și simplu, realizează ce și-a propus.

E clar, de multe ori e nevoie de o doza mare de nebunie. Și e nevoie ca nebunia liderului să fie atât de atrăgătoare pentru cei care intra în contact cu el, încat să se declanșeze cumva și nebunia lor. Dar când asta se întamplă, această nebunie îndreptată spre o direcție anume devine o forță atât de puternică încât poate să distrugă limitele a ceeea ce credem posibil, și poate să reușească în sfârșit să-i scoată pe cei “normali și sănătoși” din rutina lor. Să ii oblige să conștientizeze scânteia de putere nemărginită care doarme, ascunsă și latentă, în fiecare om. Și așa lucrurile într-adevăr “se întamplă”. Așa crește omenirea.

Asta este un lider: cel care reușește să aprindă această scânteie. Domeniul concret de acțiune – politic, comercial, tehnic, religios – contează foarte puțin. Contează să oferi o viziune celor care vrei să te urmeze și ca această viziune să miște anumite energii interioare.

Deci, să ne întoarcem la întrebarea inițiala, vreți să fiți lideri? În cazul ăsta, vedeți și voi cât de puțin sens și folos au sfaturile obișnuite despre “leadership”: nu sunt decât niste trucuri care nu vă vor duce nicăieri. Cu atât mai puțin, nu are nici un folos să vă concentrați asupra puterii: nici asta nu vă face lideri.

Dacă chiar vreți să fiți lideri, vă va trebui ceva mai mult: va trebui să vă concentrați să treziți in ceilalți acea scânteie de viața, acea conștientizare de potențialitate, acea vibrație de credință care singură declanșează entuziasmul și împinge la acțiune. Și pentru asta, va trebui în primul rând să găsiți și să aprindeți scânteia voastră, cea care face într-adevăr diferența dintre un fluture și un vierme care zboară.

Daca reusiti așa ceva, să puneți în contact lumea cu puterea lor, nu prea contează dacă conduceți o țară sau o familie: așa, o să fiți lideri adevărați.

Născut la Genova, în Italia, Bruno Medicina are o experienta de peste 25 de ani in vanzari, management și training. Interesat și de aspectul teoretic al vanzarii, si-a perfectionat cunoștințele de psihologie in domeniul comercial urmand, dupa absolvirea facultatii de psihologie, cursuri de specializare in Programarea NeuroLingvistica, Analiza Tranzactionala, Hipnoza Eriksoniana, Tehnici de comunicare, Personal și Business coaching.