Cine este formatorul? Eroul nevăzut din spatele motivației angajaților
Scris de Mădălina Roman
Specialist Comunicare și Relații Publice Extreme Training
Se spune că fiecare om are un rol în univers și se naște pentru a face un anumit lucru. Cum se poate, atunci, că se întâmplă ca oamenii să nu își îndeplinească acest rol? În timp, am înțeles răspunsul la această întrebare: pentru că le lipsește motivația de a o face. Pentru că noi nu știm care ne este adevăratul rol, pentru că nu știm ce trebuie să facem sau la ce suntem cu adevărat talentați, fiecare are nevoie de îndrumare, de cineva care să ne spune: „Este bine ceea ce faci. Ești pe drumul cel bun”.
A fi iluminat este o expresie potrivită pentru această trăire. Singura problemă este că sunt puțini cei care găsesc această iluminare prin autocunoaștere și autosondare. Cei mai mulți au nevoie de un implus, la fel cum păsările sunt aruncate din cuib pentru a afla că știu să zboare.
Am observat că o foarte bună sursă de motivare folosită de angajatori este reprezentată de cursurile de formare profesională. Din considerente de obligativitate legală, din ego, din dorință de întărire a sentimentului de induction, din orice alte motive ce țin de brand, brand management sau cultură organizațională, angajatorii trimit câte doi-trei angajați în fiecare lună sau în fiecare an la un curs de formare profesională sau de dezvoltare personală.
Adevărul este că acești angajați chiar sunt motivați de participarea la curs, le place, învață lucruri noi, adoptă comportamente noi, își creează modele de bună practică. Întoarcerea la realitatea organizațională dezvăluie, din păcate, adevăratul motiv din spatele acestor cursuri: „Și acum că mâncarea a fost bună și distracția pe cinste, ce spui să ne întoarcem la treabă și să lăsăm prostiile astea pentru concediu?”. Și motivația coboară chiar sub pragul de dinainte de curs.
Ce rol are formatorul în acest proces? Formatorul nu este doar persoana care să livreze informații și să dezvolte competențe pe baza standardului ocupațional sau a așteptărilor participanților. Formatorul adevărat este acea persoană care se consideră nu un profesor, ci un pedagog, nu un angajat, ci un factor motivator.
Dacă formatorul are capacitatea de a transmite, dincolo de nivelul rațional al gândurilor și cunoștințelor, sentimente și stări pline de energie, dacă are puterea de a învăța cursanții cum să își interiorizeze valori și practici, atunci formatorul a reușit să spargă bariera întoarcerii la serviciu și să îl motiveze pe cursant să aplice ceea ce învățat.
Este complet nenatural ca participarea la cursuri să fulmineze cu o bătaie pe umăr și cu „Acestea sunt sarcinile pe ziua de astăzi”. Iar rolul tău ca formator, dacă îl accepți, este să termini acest proces astfel: „Înainte de a mă apucă de sarcini, dați-mi voie să vă arăt ceva ce ne-ar putea ajuta enorm la dezvoltarea noastră ca echipă și la creșterea performanței”.
Doar că acest proces nu este atât de simplu. Nu poți să oferi tot ajutorul tău direct. Oamenii au nevoie de luptă și de chin și de momente de tristețe și durere, pentru a putea aprecia apoi rezultatul. Lupta este cea care triază oameni: cei care rezistă și pot și cei care se opresc la primul obstacol. Parcă nu mai e atât de ușoară sarcina formatorului, nu?
Să vă spun o poveste care v-ar ajuta să percepeți mult mai ușor ce înseamnă motivația, performanța și factorul extern.
Un om vede un fluture cum se străduiește să iasă din cocon. Fluturele se zbate, rupe o bucățică de cocon după care se oprește. Așteaptă câteva minute și vede că fluturele nu mai progresează. Din milă, scoate cuțitul și taie coconul pentru a ajuta fluturele să iasă. Se aștepta să îl vadă zburând mândru. Totuși, fluturele a ieșit slab, fără forță, cu aripile mult prea slabe pentru a suporta corpul în zbor. Toată viața lui s-a străduit să nu cadă.
La fel este și rolul formatorului: participanții la curs sunt în cocon și nu trebuie să iasă decât atunci când sunt pregătiți să o facă. Este lupta lor pentru performanță, iar impulsul nu trebuie să vină nici prea devreme, nici prea târziu. Formatorul este cel care supraveghează procesul și eventual, dozează încurajările și recomandă cantitatea de efort necesară. Dar munca este tot a cursantului. Este un proces dificil ce presupune să urmărești oameni care refuză să iasă din cocon și pe care nu îi poți scoate, oameni care ies din zona de confort și se opresc la jumătate și pe care nu îi poți scoate cu cuțitul, dar este un proces frumos atunci când vezi cum zboară fluturele și știi că și tu ai contribuit la acest proces. Ceea ce face formatorul este intangibil și nevăzut, dar valoarea muncii lui este mare.
Și acum două ultime întrebări: De câte ori ați întâlnit un astfel de formator? Ai curajul să accepți o astfel de provocare?
Scris de Mădălina Roman
Specialist Comunicare și Relații Publice Extreme Training
