Customer care – Nu-ti da cu firma in cap!
Nu-ti da cu firma-n cap!
Intrucat expunerea mea fata de aceasta breasla pe cale de disparitie este limitata, n-am intalnit (inca) un cizmar cu gauri in pingele. De fapt, mai stii? Nu i-am verificat. In schimb:
Am participat zilele astea la un eveniment de prezentare a unui software integrat de gestiune a afacerilor. Sustinut, fireste, de o firma de software. Maricica. „Microsoft Certified Partner”. Cu prezenta internationala. Cu oameni bine pregatiti, care vorbeau fluent, increzatori in produsul ce-l au spre vanzare. Si cu cel putin doua laptopuri. Primul – cel de pe care se livra prezentarea. Si mesaje catre audienta. Un astfel de mesaj soseste chiar in toiul unei explicatii amanuntite, sub forma unui dreptunghi mare pe mijlocul ecranului: „Your antivirus license has expired!” Rasete in sala. Zambete stanjenite in prezidiu. Click discret pe „X”. Apare o noua fereastra: „Checking availability for license renewal….Error….Connection to server could not be established” Rasetele se amplifica. Nu suficient. Se aud pana in fundul salii click-uri si „ALT-TAB”-uri nervoase. In fine, se trece mai departe, cu pierderi serioase de atentie din partea audientei. Pe hol, al doilea laptop. Pe care rula o versiune demo a softului in cauza. Si un alt mesaj, in coltul dreapta-jos: „Windows is not genuine. Click this message to learn how to get your genuine copy”. „Microsoft Certified Partner”!
Am vizitat recent o firma producatoare de mobila la comanda, pentru a discuta proiectul meu de dormitor. Am fost primit bine si am fost invitat sa iau loc pe un scaun. Nu, nu de lemn. Nici de metal si PAL imbracat in textile. De plastic alb. Ca de terasa. De la Metro. „Sunt mai practice” mi se spune. „Alea de lemn se scorojesc repede, la cati clienti se-asaza pe ele!” vine completarea. M-am asezat, atent sa nu zgarii scaunul. Am stat, de complezenta, vreo 20 de minute. Apoi m-am ridicat si am plecat. Mi-am dus business-ul in alta parte. Ca io voiam de lemn, sa se scorojeasca!
Vecina mea de bloc e coafeza. Se lauda ca-i cea mai buna, si, intr-adevar, nu duce lipsa de cliente. Lucreaza la salonul de peste drum si, in cate-o pauza, trage o fuga pan-acasa. Ne intalnim in lift si ii admir mereu machiajul extravagant, parul tern strans neglijent in coada ca o matura si halatul alb pe care recunosc urme cafenii de L’Oreal si de peroxid. Ne salutam si-mi vad de drum. Nu ma „coafeaza”.
Asta primavara mi-am bagat masina in service. Am ales unul nou, cu reclama online. Pentru ca, in afara de „cel mai bun raport calitate/pret” si „servicii profesionale” pe care toata lumea le declama, promiteau ca vin sa-ti ia masina din parcare si-ti ofera alta la schimb, pe durata reparatiei. Si s-au tinut de promisiune. Mi-au batut la usa, mi-au luat cheile masinii si mi-au dat in loc altele. „E un Logan albastru, l-am parcat langa a dumneavoastra” Prompt si elegant! Cobor peste un timp sa plec la treaba. Gasesc Loganul, urc in el si bag cheia in contact. Fiindca eram in intarziere, pornesc in tromba. De fapt, nu in tromba, ci in toba. De esapament. Care, probabil ciuruita in minim trei locuri, ma facea sa ma simt Niki Lauda (ma rog, pentru cei mai tineri, Jenson Button, ca de Vettel poate n-ati auzit). „Servicii profesionale”
In fine, acum un an si ceva (observati, am luat-o in ordine invers cronologica, ca in CV) m-am dus la un magazin al unei firme de telefonie mobila (una din cele trei, ghici virgula-ntoarsa ce-i!) sa-mi iau un stick de internet. Pentru ca a durat ceva pana mi-a venit randul, am cascat gura la standul cu telefoane (alea de jucarie, prinse cu cablu de panou, care piuie cand nici nu te-astepti). Nu m-am lasat descurajat de piuit si-am intins mana dupa unul care-mi facea cu ochiul. L-am desprins de pe soclu, l-am intors pe toate partile pana mi s-a innodat cablul pe incheietura mainii si am apasat in nestire pe butoane. La unul dintre ele, surpriza, se aprinde ecranul. Pe care trona, mare, un patrat portocaliu. Si, pentru daltonistii vorbitori de limba engleza, era scris si numele culorii. „Faceti reclama la concurenta?” intreb un vanzator. „A, pai asta-i numa’ demo, asa-i venit de la producator; alea adevarate au sigla noastra pe ecran”. In februarie imi expira abonamentul!
Sa mai zic? Mai am, dar cred c-ati prins ideea. Poate veti spune ca sunt carcotas, si ca hibele semnalate sunt minore si pot fi trecute cu vederea. „Za devil iz in za diteilz” spune o veche vorba romaneasca. Nu caut nod in papura, dar atunci cand sunt pleznit cu manunchiul de nuiele peste ochi, nu pot sa nu-mi trec mana peste zgarietura lasata de nod.
Sursa foto: http://www.twylah.com
Scris de Dragos Popescu
Trainer Asociat Extreme Training, mai jos cursurile sustinute de Dragos Popescu:
Curs Finante pentru Non Finantisti
