Am hotărât abordarea acestei teme puţin diferit, în sensul că, înainte de a discuta despre metode manageriale cheie de motivare, trebuie să identificăm corect dacă avem de-a face cu lipsă de motivaţie sau cu un deficit de competenţă profesională!

În acest articol vom stabili exact cum anume putem pune un diagnostic corect pe problema: deficit de competenţă sau lipsă de motivaţie. Totodată, în termeni de soluţii voi prezenta care sunt acele metode prin care putem rezolva fiecare dintre cele două probleme. Subiectul este foarte important întrucât lipsa motivaţiei sau deficitul de compentenţă sunt generatori imediaţi de neperformanţă, lucru pe care probabil ni-l dorim cel mai puţin!

Este bine când dorim să motivăm angajaţii, dar înainte de aceasta trebuie să aflăm dacă acestora le lipseşte într-adevăr motivaţia!

Analizând cazul în care salariaţii obţin performanţe scăzute, trebuie să avem în vedere dacă performanţa scăzută este rezultatul unei competenţe profesionale scăzute sau este cauzată de lipsa motivaţiei. Astfel, în cele două situaţii atitudinea adoptată de manager trebuie să fie total diferită.

Competenţa profesională scăzută se observă mai ales în cazul în care, fiind pus în faţa unor sarcini dificile, angajatul poate dovedi o „insuficienţă” a competenţei profesionale, ale cărei cauze pot fi:

• cunoştinţe de specialitate reduse;
• lipsă de experienţă;
• atitudine nepotrivită a angajatului (faţă de muncă, faţă de echipă, faţă de superiori);
• abilitate redusă în domeniul în care performanţa nu a atins nivelul aşteptat.

Cum punem diagnosticul corect?

1. Pentru a se stabili că, într-o anumită situaţie concretă, este vorba despre competenţă profesională scăzută, trebuie să se ia în considerare felul în care a acţionat salariatul în trecut față de sarcini asemănătoare. În cazul în care în perioadele trecute acesta a făcut faţă cu succes unor sarcini similare, înseamnă că este vorba de o lipsă de motivaţie.
2. De asemenea se va lua în considerare şi dificultatea sarcinii care a generat lipsa de performanţă. Daca avem de-a face cu sarcini care nu presupun un „consum” sporit de cunoştinţe şi deprinderi, lipsa oricărui progres în realizarea sarcinii dovedeşte lipsă de interes, deci lipsă de motivaţie.
3. Un alt punct care trebuie luat în seamă este observarea reacţiei salariatului în faţa neîndeplinirii sarcinii. Dacă acesta manifestă dezinteres faţă de nerealizarea adecvată a sarcinii,  este din nou un semn al lipsei de motivaţie.

Cum îmbunătăţim competenţele?

În situaţia în care se stabileşte în mod clar că nu lipsa de motivaţie a cauzat nivelul redus de performanţă, se va stabili împreună cu salariatul un plan de îmbunătăţire a competenţei profesionale după cum urmează:

• se va stabili ce curs de perfecţionare trebuie să urmeze salariatul;
• se vor identifica procedurile de lucru care-i sunt neclare angajatului;
• se vor revizui aceste proceduri;
• se va explica încă o dată cum trebuie urmată procedura de lucru pentru sarcina în care angajatul a dovedit competenţă profesională scăzută.

Indicatori fermi ai lipsei de motivaţie:

Odată ce am stabilit că nu avem de-a face cu deficit de compentenţă profesională, se trece la analiza motivaţiei acestuia. Lipsa motivaţiei unui salariat se poate recunoaşte prin faptul că acesta:

• nu cooperează atunci când este nevoie de un efort suplimentar;
• întârzie;
• pleacă mai devreme;
• îşi ia zile libere fără a da explicaţii satisfăcătoare;
• lungeşte cât se poate de mult pauzele pentru a rămâne cât mai puţin timp de lucru;
• nu se oferă niciodată să efectueze ore suplimentare;
• nu respectă termenele limită;
• nu-şi asumă răspunderea pentru lucrurile care merg prost;
• nu urmează instrucţiunile care i se dau.

Ce metode manageriale de stimulare a motivației avem la îndemână?

Mai jos vă voi prezenta patru metode de stimulare a motivaţiei utile mai ales managerilor HR, dar utile şi acelor angajaţi care vor să-şi îmbunătăţească motivaţia internă!

[step_graphics style=”2″ color=”#aa0d58″][step style=”2″ text=”1″ headline=”Comunicarea%20%C3%AEn%20procesul%20de%20motivare”][/step][/step_graphics]

Comunicarea în procesul de motivare a angajaţilor se va face în funcţie de nevoile acestuia, de factorii care îl stimulează spre a lucra mai bine, precum şi de ceea ce-l determină să-și dorească să obţină rezultate mai bune.

Momentele alese pentru a efectua comunicarea sunt:

• înainte, pentru a preîntâmpina lipsa performanţei;
• în fiecare moment, deci permanent pentru a urmări realizarea performanţei;
• după, pentru a analiza împreună cu salariaţii ceea ce s-a realizat comparativ cu ceea ce s-a propus şi pentru a aduce la cunoştinţă recompensele şi sancţiunile stabilite.

Prin discuţii individuale, fişe de stabilire a standardelor de performanţă, se realizează informarea salariaţilor cu privire la standardele de performanţă stabilite şi împreună cu aceştia se hotărăsc recompensele, dar şi sancţiunile care vor fi aplicate în cazul nerealizării performanţei, personalul având astfel posibilitatea de a înţelege consecinţele acţiunilor lor.

Periodic, prin sistemul de monitorizare a performanţelor se va explica angajaţilor unde anume greşesc şi cum se pot îndrepta, oferindu-le soluţii şi accentuând impactul nerealizării performanţei asupra echipei de lucru. Înainte de toate este foarte important a nu se va trece cu vederea efectul unei munci bine făcute şi se vor încuraja salariaţii să-şi aprecieze singuri performanţa pentru a găsi apoi împreună principalele modalităţi de a o îmbunătăţi.

Analizând împreună cu salariaţii ceea ce s-a realizat comparativ cu ceea ce s-a propus, se va conduce discuţia astfel încât salariatului sa-i fie clar ce a făcut bine şi ce a greşit, recompensele şi sancţiunile care se impun fiind comunicate în timp util şi aplicate exact aşa cum s-a convenit iniţial.

[step_graphics style=”2″ color=”#aa0d58″][step style=”2″ text=”2″ headline=”Managementul prin obiective”][/step][/step_graphics]

Managementul prin obiective este una dintre cele mai utilizate metode moderne de stimulare a motivaţiei, pentru aplicarea căreia se va ţine seama de următoarele măsuri:

• încadrarea obiectivelor compartimentului în obiectivele generale ale organizaţiei;
• stabilirea obiectivelor fiecărui salariat;
• alinierea obiectivelor angajaţilor la obiectivele organizaţiei;
• consultarea angajaţilor la stabilirea obiectivelor, a modalităţilor prin care acestea vor fi atinse, precum şi cu privire la fixarea termenelor de lucru;
• stabilirea împreună cu salariaţii a libertăţii de acţiune pe care aceştia o vor avea, precum şi supervizarea necesară;
• decizia cu privire la modul de măsurare a performanţelor şi la tipul de recompense şi sancţiuni aplicate.

Managementul prin obiective conduce la rezultate foarte bune în procesul de stimulare a motivaţiei dacă se îndeplinesc o serie de condiţii cumulative:

• salariaţii cunosc obiectivele;
• obiectivele sunt realiste, posibil de atins şi precis descrise;
• termenele să fie posibil de atins şi corelate între ele;
• salariaţii sunt instruiţi în ceea ce priveşte acest sistem de management;
• sistemul să fie în permanenţă monitorizat şi corectat când este cazul;
• corecţiile să fie cunoscute de salariaţi în cel mai scurt timp.

Avantajele acestei metode în planul motivării şi performanţelor salariaţilor sunt următoarele:

• performanţa cerută este precis delimitată;
• fiecare salariat cunoaşte cu precizie ce anume se aşteaptă de la el în îndeplinirea unei sarcini;
• fiecare salariat ştie ce are de făcut pentru atingerea performantei cerute;
• fiecare salariat cunoaşte cum trebuie să acţioneze, când trebuie să acţioneze şi ce resurse are la dispoziţie;
• recompensele şi sancţiunile sunt acordate în concordanţă cu atingerea obiectivelor stabilite;
• măsurarea performanţelor şi acordarea recompenselor se face în funcţie de gradul de realizare a obiectivelor individuale.

[step_graphics style=”2″ color=”#aa0d58″][step style=”2″ text=”3″ headline=”Delegarea”][/step][/step_graphics]

O altă metodă de stimulare a motivaţiei, eficientă şi uşor de aplicat, este delegarea.  În aplicarea acesteia se impun următoarele măsuri:

• stabilirea clară a sarcinilor ce pot fi delegate;
• stabilirea clară a persoanelor cărora le pot fi delegate sarcini şi ce fel de sarcini pot fi delegate acestor persoane;
• stabilirea, prin consultare cu salariatul, a standardelor de performanţă, a rezultatelor aşteptate şi a perioadei delegării;
• acordarea unei depline libertăţi de acţiune salariatului căruia îi este delegată o sarcină;
• atribuirea, odată cu sarcina, a autorităţii necesare salariatului pentru buna îndeplinire a acesteia.

Ca metodă de stimulare a motivaţiei, delegarea va fi reuşită în momentul când se vor îndeplini cumulativ următoarele condiţii:

• sarcina este  atribuită pe o perioadă limitată de timp;
• atribuirea sarcinii are  un caracter formal (să fie oficializată);
• salariatul  căruia i s-a delegat o sarcină se bucură de încrederea superiorilor săi;
• sarcina delegată  corespunde profilului persoanei căreia îi este atribuită.

Ca avantaje ale delegării asupra motivării şi performanţelor salariaţilor se poate nota că salariatul primeşte dovada încrederii în capacităţile sale şi performanţa aşteptată este precis descrisă.

[step_graphics style=”2″ color=”#aa0d58″][step style=”2″ text=”4″ headline=”Managementul participativ”][/step][/step_graphics]

Realizarea unor motivaţii de mobilizare, de implicare, specifice întrepriderilor performante se află în legătură directă cu aplicarea unui management participativ.

Primele domenii în care salariaţii au participat la activităţile de organizare şi gestionare ale companiilor au fost: îmbunătăţirea condiţiilor de lucru, lărgirea sarcinilor la nivelul unor compartimente, conducerea prin obiective etc., în prezent fiind aplicate în ţările dezvoltate o serie de metode participative care duc la îmbunătăţirea folosirii resurselor umane şi creşterea gradului de motivare a angajaţilor.

Notă: Foarte important a se face distincţie între motivare şi motivaţie. Acest articol a abordat problema numai din punctul de vedere al motivaţiei individului, acel mecanism intern care îl pune în mişcare!

Vedem aşadar că lucrurile nu sunt deloc simple. Uneori simţim că suntem în situaţii fără ieşire, însă acest sentiment este doar aparent, întrucât metode de a acţiona conform unor principii manageriale eficiente există, nu ne rămâne decât să le punem în practică!

Mult succes!

Scris de Marian Rujoiu – Manager Trainer Extreme Training

Mai multe informații despre resurse umane și motivarea angajaților poți afla la cursul de Manager Resurse Umane. Înscrie-te chiar acum la următoarea sesiune deschisă!

[button_1 text=”Curs%20Management” text_size=”28″ text_color=”#ffffff” text_bold=”Y” text_letter_spacing=”0″ subtext_panel=”Y” subtext=”acreditat%20ANC%20pentru%20ocupa%C8%9Bia%20de%20Manager” subtext_size=”16″ subtext_color=”#ffffff” subtext_letter_spacing=”0″ text_shadow_panel=”N” styling_width=”40″ styling_height=”24″ styling_border_color=”#ffffff” styling_border_size=”1″ styling_border_radius=”6″ styling_border_opacity=”100″ styling_gradient_start_color=”#0f632d” styling_gradient_end_color=”#0f632d” drop_shadow_panel=”N” inset_shadow_panel=”N” align=”center” href=”https://www.traininguri.ro/curs-management-acreditat-anc/”/]