Acest cuvant – leadership – are o magie pe care cu totii incercam sa o intelegem. S-au nascut fel si fel de teorii pe marginea lui. Sunt oameni care si-au facut un scop din a fi lideri, dar sunt si oameni care simt nevoia sa fie condusi de un lider.
Aceasta poveste va fi despre o persoana cunoscuta mie, in cazul de fata o sa-l numesc Mihai. Sa va povestesc cum ar vrea Mihai sa fie! El vrea ca toata lumea sa il asculte cand vorbeste. Conducand o organizatie, vrea sa fie ascultat. El vrea ca oamenii sa-l urmeze. Mai mult decat atat, el si-ar dori de la echipa sa performanta, si-ar dori rezultate, si-ar dori ca oamenii pe care-i conduce sa-i fie fideli. El vrea de asemenea sa fie placut, inteles si respectat! Isi doreste sa faca lucruri mari apucand chiar pe drumuri care nu au mai fost incercate de nimeni.
Mihai mai vrea ceva – el cauta recunoastere publica. El spera ca atunci cand se vorbeste despre Mihai sa se stie despre care Mihai este vorba. El doreste sa fie vizibil in mediul public, iar parerile sa-i fie luate in seama!
Dupa cum observati, Mihai vrea multe de la viata, probabil si multi dintre noi vrem aceleasi lucruri. Printre randurile de mai sus, observam ca se desprinde o idee generala, anume ca vrea sa fie lider!
Credeti ca a reusit? El conduce organizatia de mai bine de doi ani, iar toate actiunile sale se indrepta catre indeplinirea obiectivelor de mai sus! Este un comportament pe care l-am studiat, l-am laudat, l-am criticat si l-am contemplat in aceasta perioada! Acum el se afla in mijlocul unui esec. Dupa cum vedeti, nu am spus ca se afla nici la sfarsit, nici la inceputul unui esec. Se afla la mijloc, pentru ca nu poate sa iasa din el. Mai mult decat atat, nu prea este constient de situatia in care se afla.
Mihai e un tip simpatic, placut de oameni, iar pentru el este inexplicabil sa aiba vreo problema, intrucat intotdeauna a dat atentie oamenilor, i-a tratat cu respect, i-a ajutat si i-a indrumat ori de cate ori a fost nevoie. Cu toate acestea lipseste ceva! Acest ceva care lipseste eu l-as pune la temelia Leadershipului!
Mihai vrea sa-i conduca pe ceilalti, iar ceilalti au acceptat acest lucru, insa de la o vreme oamenii accepta acest lucru mai mult ca o formalitate, parca nu mai exista acel devotament de alta data! Nu i se poate reprosa nimic din modul in care conduce echipa, pentru ca el s-a indreptat intotdeauna spre atingerea obiectivelor organizatiei.
Inainte de a-i conduce pe ceilalti trebuie sa fii capabil sa te conduci pe tine!
Acesta este lucrul care-i lipseste lui Mihai. Acest a te conduce pe tine il consider a fi primul principiu al Leadershipului! Inainte de a avea o „relatie cu ceilalti trebuie sa incepi prin a avea o relatie cu tine”! Mihai, in cazul de fata, nu prea stie sa se conduca pe sine! Probabil va veti intreba, „cum adica nu stie sa se conduca pe sine?”.
A te conduce pe tine insemna a sti sa-si stabilesti ferm obiectivele personale, insemna a avea o viziune, insemna a avea consecventa si fundamentare in actiunile tale! A te conduce pe tine insemna a fi capabil sa-ti organizezi timpul tau, insemna a prioritiza si inseamna a lua decizii ferme in ceea ce te priveste!
O maxima spunea: oamenii se dau din fata celor care stiu incotro se indreapta! Aceasta maxima este una plina de adevar si substanta. Acest lucru insemna ca el stie unde vrea sa ajunga avand obiective clar fixate si transparente! Eu as mai adauga ceva la maxima de mai sus si anume as face-o sa sune in felul urmator: oamenii se dau din fata celui care stie incotro se indreapta si il urmeaza apoi pe acesta!
Revenind insa la Mihai, care de altfel este un tip carismatic, plin de umor, dar ferm atunci cand este nevoie. Echipa lui nu reuseste sa vada in el un exemplu sau un mentor. Ei nu reusesc sa vada acest lucru, mai ales prin prisma faptului ca nu pare un om „tare” in raport cu el insusi. Faptul ca nu pare un om puternic ii face pe oameni sa faca un pas inapoi. A fost destul de greu sa aflu ca intr-adevar ei aveau aceasta problema!
Unii dintre ei numeau acest lucru: lipsa de conduita, altii lipsa de time management, altii il numeau „cu capul in nori”, iar altii il numeau un tip slab! Dupa cum observam nu avem de-a face cu referiri ce fac legatura intre Mihai si terti, ci intre Mihai si Mihai! A aparut astfel un recul al echipei care nu mai merge cu toata increderea dupa Mihai! Ei nu-i contesta nici autoritatea, nici principiile, nici faptul ca nu ar actiunea in interesul organizatiei, numai ca nu-l mai urmeaza cu acea tarie, fermitate si implicare emotionala cu care ar trebui urmat un lider!
In concluzie, daca ai hotarat sa o iei pe drumul leadershipului, fa-ti putin timp si stai de vorba cu tine. Eventual da-ti o intalnire cand ai mai mult timp liber si ai o discutie onesta cu tine! Raspunde-ti, inainte de toate, la intrebarea: Sunt capabil sa ma conduc pe mine? Pare un lucru simplu acest a te conduce pe tine, insa este un lucru peste care nu merita sa treci superficial! A te conduce pe tine insemna a fi in stare sa-ti controlezi si sa-ti directionezi emotiile, insemna a fi capabil sa-ti stabilesti obiective clare si masurabile, insemna a sti sa-ti organizezi o zi de lucru, insemna a sti sa faci diferenta intre urgent si mai putin urgent, intre important si mai putin important, sa fii consecvent in primul rand cu tine si sa termini lucrurile pe care le-ai inceput. Acest lucru il veti intalni uneori sub denumirea de caracter, tarie sau fermitate!
Retine:
- Inainte de a-i conduce pe ceilalti, trebuie sa te poti conduce pe tine!
- Oamenii se dau din fata celui care stie incotro se indreapta si il urmeaza apoi pe acesta!
Articol scris de Marian Rujoiu – Trainer si Manager Extreme Training.
Sunt multe cuvinte care îl pot defini pe Marian Rujoiu. Pasionat peste măsura de training și de lucrul cu oamenii, Marian a susținut mereu că titlul cel mai important pe care-l deține este acela de a fi om.
Il puteti vedea pe Marian Rujoiu vorbind pe larg despre leadership la Conferinta Leadership 530, alaturi de alti doi speakeri fantastici – Bruno Medicina si Mircea Chira. Evenimentul va avea loc pe 25 octombrie 2012 la Sala Polivalenta din Bucuresti si se va incheia cu o sesiune spectaculoasa de firewalking.
MAGNIFIC, ARTICOLUL TĂU, MARIAN! CHIAR GENIAL!
Cu referire la …MIHAI…, eu aș spune azi, așa!
Realitatea Fundamentală este ființa omenească, este individul, este OMUL. Numai acesta gândește și simte. Pentru că, fiecare ființă omenească este un UNIVERS. Dar, limitat în timp pentru că, nu te poți lua la trântă cu timpul. Până la urmă, tot te va înghiți și nimeni și nimic din lumea asta, nu rezistă la nesfârșit.
Fiecare OM, crede lesne ceea ce-i place să creadă, atunci când nu are de-a face cu un ghem uriaș și extrem de încâlcit de fapte și atitudini. Știm foarte bine cum arată aziul de azi și ar trebui să nu ne cramponăm de mari dificultăți pentru a anticipa corect ziua de mâine. Dar, din păcate, nu e chiar așa! Pentru că, grijile însă există ca întotdeauna!
Oamenii fac grijile, dar sunt incapabili să le țină sub control. Dar, aidoma grijilor, mai nimic nu merge așa cum ar trebui.
Acceptarea este singura care sporește Discernământul! MIHAI, poate și-a observat viața în loc să o trăiască! Cu o forță interioară care se transpune într-o încredere-n SINE!
Când în mintea lui MIHAI se va așterne o Liniște cu Miez, plină de Sens, va intra cu siguranță-n Ritmul ăla…, și odată intrat în RITM, începe conturarea unui alt mod de percepere și gândire.
Nu-i rămâne lui MIHAI, decât să privească-n el, în lăuntrul lui, în întregul tumult de gânduri, care se leagă și dezleagă-n el fără încetare, trăiri emoționale cu o imensă și intensă influență. Și atunci, poate să fie-n viața de zi cu zi doar un Murmur confuz al Sufletului său, murmurul ăla, atât de discret încât, la limită, poate fi chiar ignorat. Privind în interiorul lui, va găsi cu certitudine sursa aia de bogăție și de cunoaștere plină de învățăminte, care să-l ajute să poată să-și înțeleagă propria existență și să se orienteze mult mai bine-n ea. Tot ceea ce trebuie să facă MIHAI, este să se deschidă cu constanță spre viața lui lăuntrică, cea care-l însoțește-n permanență și-i este mereu la îndemână să-și urzească ițele-n el. Și va observa, că viața interioară nu este o închidere-n Sine, nu este numai atât, este modalitatea aia prin care primește lumea-n el. Mai mult, este felul în care percepe, pricepe și digeră lecțiile pe care i le dă lumea asta. Iar modul ăsta de raportare la lume este unic și ține de ceea ce este el în parte, de ceea ce viața asta a făcut din el. Așadar, viața asta lăuntrică vrea doar să facă un prim pas al deschiderii și receptării, vrea doar să stea un picuț în loc și să priceapă ceea ce simte și apoi să lase să se ivească-n el cea de-a 2-a mișcare, a revenirii în lume. Pentru că, viața lăuntrică nu este un sejur, ci incursiunea aia scurtă între percepție și acțiune, între înțelegere și decizie, care este esențială și fecundă. Ea este-n stare să-l facă pe MIHAI unic, liber și imposibil de programat, imprevizibil și creativ, chiar intuitiv, adică pe deplin OM.
Numai așa:
1. MIHAI, va putea să-și exploreze bogățiile din interior înainte de-a alerga gâfâind după bogățiile din afară;
2. MIHAI, va putea să conștientizeze cât e de pripită societatea de azi, care i-a impus să accelereze ritmul, în timp ce viața lăuntrică nu se grăbește, ea stă să asculte, să observe, să simtă, să se îndoiască, să hotărască dacă să acționeze sau să nu facă nimic;
3. MIHAI, va putea să observe, că viața lui interioară este spațiul lui privilegiat de creativitate și individualitate, este cea mai importantă pentru echilibru și dezvoltare. Este, ca MUZICA aia, care are puterea să te facă să revii la tine însuți. Este, ca Tăcerea aia, la fel de indispensabilă când asculți o piesă muzicală, ca atunci când îți asculți viața interioară.
Dacă MIHAI a pierdut, nu trebuie să piardă lecția pe care a primit-o! Și mai trebuie, să înțeleagă că…cel care-și atinge scopul a ratat tot restul…!
AșaDAR, MIHAI să facă tot ce poate, să acționeze în așa fel, încât să rămână plin de seninătate, iar apoi, să lase viața să judece…!
FELICITĂRI, MARIAN!
Toate Articolele Tale, sunt pline de substanță! Le aștept în continuare, cu mare drag!
Multumesc Marian! Invat atatea lucruri de la Extreme in fiecare clipa.
Mihai G.??? sau numai prietenii stiu de ce?